Ce drăcie grăit-ai despre mine, mojicule? Țiu să-ți aduc întru știință căci fusei întîiul din Școala de Rezboiu de la Viana și fusei în multe misii neștiute la Înalta Poartă și pre mulți am prăpădit. Sînt școlit în rezboi de vicleșug și niminea nu mînuiește mai acătări ca mine archebusul în toată armia cea sfîntă. Mi-ești dară numai o șaibă. Te voi mătrăși cu atîta pricepere ce n-a văzut întreg Stambulul, ascultă voroavele mele. Îți închipui că vei rămîne slobod dupe ereziile ce mi le grăiești pre ceastă jalbă? Rogu-te a chibzui iară. Numai ce vorbim de am trimes soli către iscoadele mele din țările rumâne iară copita murgului tău e taman vegheată așa că proptește-te întru viforul ce-are să vină, mamelucule. Viforul ce-are să spîrcuiască nimicnicia ce tu găsești de cuviință a numi vieață. Ești pristăvit, mojicule. Poci ca să fiu orișiunde, fieștecînd și poci a te stropși în șapte sute de chipuri, iară asta doar în brînci. Iată că nu doar ce sînt înalt școlit în trîntă, dară poci umbla la armurăria dorobanților și am să mă slujesc de dînsa întru totul pentru a-ți nimici șezutul de pe fața gliei, zamparagiule. O, numai de-ai fi vezuit ce amărăciune vei fi ispitit asupra-ți cu ceastă şăgalnică cuvîntare, pasămite ai fi muțit. Dară nu-ți fu în putință, n-ai cadaticsit, iară acum vei da tribut, nărodule. Iată voi slobozi urgie asupra-ți și de îndată te vei năbuși într-însa. Ești pristăvit, mojicuțule.